iunie 14, 2010

Orgolii si ratiuni

11 mai 2010

Este dureros cand orgoliile iau locul ratiunii. Este dureros cand cineva pe care il credeai omul perfect te dezamageste prin atitudini de copil. "M-am suparat pe tine, imi iau jucariile si plec acasa".

Si ne dorim sa schimbam mentalitati, sa aducem un plus de valoarea mediului in care ne desfasuram activitatile. Cum?

Am plecat la drum o echipa, vrem nu vrem un an de zile trebuie sa fim echipa! Ce faci cand cineva din cei de langa tine se simte amenintat de unul din exterior care incearca sa ii manipuleze pe ceilalti? Influenta pana unde poate ajunge? Oare pana la coloana vertebrala a fiecaruia?
Imi simt coechipierul demotivat si dezamagit. Dezamagirea s-a vazut pe chipurile noastre aseara, cand timp de 3 ore a trebuit sa gasim cea mai buna decizie. Eram brazdati de incordarea care se simtea in fiecare cuvant rostit. Oboseala a luat locul concentrarii, a tensiunii si a macinarii interioare. Cu cat incercam sa intoarcem cubul pe toate fetele, cu atat mai mult ne scufundam in el si nu mai vedeam nimic lucid. Dintr-o data totul era o nebuloasa plina de intrebari.
"Ce se va intampla pe termen scurt? Ce urmari va avea decizia noastra pe termen mediu si lung? Ne asumam riscul sau nu? Ce este mai bine pentru ceilalti, nu pentru noi?" Intrebari care au primit scenarii si nu raspunsuri. Daca facem asa.....castigam asta..pierdem asta....

Nu mi-au placut niciodata starile conflictuale. Nu am reusit sa le gestionez. Firea mea pacifista s-a situat totdeauna la mijlocul bratului balantei, incercand de fiecare data sa o echilibrez pentru ca nimeni din cei implicati sa nu fie lezat in nici un fel.

Nu vreau sa merg la traininguri de "Managementul conflictelor" pentru a gasi solutiile cele mai bune.

Dar un lucru il stiu cu certitudine.....nu imi plac iesirile si atitudinile copilaresti, de la oameni de la care am foarte mari pretentii si care la un moment dat in viata mea au avut o influenta asupra personalitatii mele, de la care am invatat. Nu imi plac reactiile de tipul "Am reactionat ca un antreprenor!". Nu cred ca exista vreun manual, vreo brosura care sa te invete cum reactioneaza antreprenorii. Iar daca asa reactioneaza.......

Am luat contact cu multe reactii, care mai de care mai nepotrivite, dar multe dintre ele erau legate de activitatea firmei sau decizii care tineau de restructurari, portite de evitare a taxelor si alte minuni din astea.

Acum ma intreb ce este de facut? In barca noastra, unul dintre noi nu va mai vasli alaturi de noi. Este clar pentru mine. Si de ce? Pentru a da satisfactii? Pentru ca cineva din exterior s-a simtit sabotat.....Fuck!

Sunt dezamagita, sunt foarte dezamagita. Caut sa gasesc numai lucrurile bune din ultimii 4 ani, realizarile personale si sa nu ma las influentata de sentimentul care mi-a cuprins toata fiinta. La radul meu, asi dezamagi foarte multe persoane daca m-as retrage acum! Inca nu am spus tot ceea ce am de spus, inca nu am realizat ceea ce mi-am propus!