2 mai 2010
Peter Gabriel & Kate Bush - Don't Give Up
"In this proud land we grew up strong
We were wanted all along
I was taught to fight, taught to win
I never thought I could fail
No fight left or so it seems
I am a man whose dreams have all deserted
I've changed my face, I've changed my name
But no one wants you when you lose
Don't give up
'cos you have friends
Don't give up
You're not beaten yet
Don't give up
I know you can make it good..."
Este ciudat cum te pot cunoaste prietenii...mai bine decat o faci sau o sustii tu. Imi este greu sa ma adun, imi este greu sa accept, imi reneg toate sentimentele.....emotiile, trairile....
Si toate pentru ca anii au lasat urme adanci in suflet, au lasat rani care s-au cicatrizat, dar care dor.
Este prea mult...am pierdut focusarea, am pierdut concentrarea....am fugit departe de tot, de frica etalarii sufletului. E al meu, nu il dau si nu il vand nimanui...Dar ce te faci cand esti descoperit, golit? te ascunzi rusinat, timid cu obrazii colorati de roseata. Sangele circula cu viteza prin vene...capul iti explodeaza, gandurile sunt amestecate, trairile iti sunt malaxate in jocul binelui si al raului. Nu iti doresti sa te stie nimeni, iar daca lucrurile sunt altfel, ochii iti sunt inundati de lacrimile emotiei.
Realizezi ca si anii in care nu te-ai vazut au brazdat, au arat gandurile, sentimentele, trairile si au semanat samanta cunoasterii care acum incolteste. Ninsoarea anilor te topeste de placere, de frumusete. Constati ca emotiile sunt identice, vibrezi de placerea cunoasterii, descoperi cealalta fata a ta din spatele oglinzii.
E minunat! Orgasmul desfatarii iti cuprinde intreaga fiinta si renunti la orice urma de pudoare. Cuvintele vin ca de la sine, vorbesti cu e-ul tau, lacrimezi la auzul cuvintelor tale de pe buzele celuilalt. Asta inseamna prietenie. Noianul de amintiri iti opreste mersul. Ramai acolo. Nu vrei sa faci un pas mai departe pentru a nu pierde momentul. Traiesti cu intensitate maxima. Atingerile si mangaierile sunt calde, placute, plapande. Durearea anilor pierduti dispare. Troiene albe se ridica din fata ochilor deschizand orizontul.....
Confuzia ia locul rationalului. Nu mai stii unde esti, cine esti. Goliciunea trupului epuizat iti este admirata, idolarizata, gustata. Pretuiesti momentul si te lasi purtat de fulgi albi din ninsoare....98, 99, 00....ceata, viscol......04.....intuneric, noapte.....rasare soarele, inteteste ninsoare nu o topeste...09, 10...ce va urma? Habar nu am....
Nu vreau sa stiu mai mult.....Imi cunosti sufletul....imi cunosti sentimentele....ma stii. Mi-ai daruit cate o bucatica din sufletul meu imprimat si exprimat prin cuvintele altora....frumuseatea mea ai pictat-o in culori magice cu lacrimi in ochi si mii de ganduri....
