ianuarie 06, 2017

Gânduri lopătite

 Ninge....de câteva ore bune ninge! Și viscolește...și e frig...tare frig! Cu focul în sobe și un pahar de vin de la tata, încerc să mă conectez la această veselie a iernii. Aud în jurul meu "mor virușii și bacteriile, lasă că e bine că a venit gerul". Oare virușii și bacteriile mor de la frig sau doar suferă de efectul criogeniei. Adicălea îngheață acum, se conservă...și la prima căldură..au renăscut! Habar nu am cum e cu virușii și bacteriile astea la vreme de iarnă și ger! 
 Nu îmi place frigul și nu găsesc nimic util în a fi zăpada!  
  
 În curte, astăzi cu lopată în mână, am făcut pilates. Instrumenetele mele: scări, lopata de zăpada, mătura și multă zăpadă viscolită!  Hahaha..iată ceva bun! Și îmi lopateam gândurile, despre femei. Evident comparativ cu bărbații; sau altfel spus despre femeie și bărbat. Și am lopătit vreo 30 de minute cam așa: 

 Dacă eu femeie, știu să dau cu lopata zăpada și mă descurc, tu de ce bărbate, mama măsii de treabă, nu te descurci cu o farfurie, un cuțit și o furculița, un burete de vase și apă la discreție? Dacă eu, femeie, mă descurc și cu lemnele, tu de ce nu te descurci cu un aspirator sau un mop? Dacă eu, femeie, mă descurc cu....și lista poate continua, tu, bărbate, de ce nu te descurci cu....și lista continua?! Și mai arunc o lopată de zăpadă moale, pufoasă peste frunzele uscate ce încălzesc ca o plapumă bulbii zambilelor și crinilor ce în primăvară îmi vor inunda curtea de culoare și mireasmă. Și mă gândesc la noi femeile care suntem capabile să ne descurcăm în orice situație! Iar acolo unde nu reușim să o facem, există profesioniștii. Și dacă eu mă descurc la atât de multe, de ce atunci când sunt în dreaptă ta, chemi instalatorul sau electricianul? Noi nu mai chemăm nici bucătăreasa și nici femeia de serviciu! Și nici educatoarea sau învățătoarea! Noi ne descurcăm! Și dacă tot reușesc să fac față tuturor situațiilor, de ce nu apreciezi ceea ce pot eu ca femeie să fac? Sau de ce tu, femeie, accepți să fii umilită și înjosită de un bărbat care nu știe să repare instalația? Doar propria instalație, a nevoilor! De ce mă obligi, pe mine, ca femeie, în această iarnă plină de zăpadă și frig, să te scot afară ca pe o bacterie? Eu nu vreau să te criogenezi!

Eu vreau să înveți ce este respectul și că nu am nicio obligație față de tine înaintea propriei vieți! Că nu te voi putea iubi niciodată atât de mult dacă nu mă voi iubi pe mine! Că nu voi putea să îți dăruiesc nici măcar o noapte de amor memorabilă dacă nu îmi dăruiesc mie! Că nu voi putea niciodată să îți ofer libertate și independență dacă nu mi-o ofer mie! 
Tu femeie, învață-te! Învață că el este egalul tău! Că este partenerul, camaradul, iubitul și amantul tău! 
  
Am crescut într-o perioadă în care violența asupra femei ajunsese sport național sau comunal. Într-o comunitate în care atrocitățile asupra femeii depășesc inimaginabilul! În care bărbații parcă au erau într-o competiție a masculinității lor netrebnice și creative care își omoara din bătaie femeia mai horror! Da, acel sistem comunist a ucis, la modul propriu, orice urmă a feminității și al femeii. Astăzi, când nu ne mai supunem, aceeași violentă a luat locul acceptării. Pentru că tu ești mic și speriat că nu te vei descurca cu spălatul propriului vas, al chiloților și ciorapilor care îți put sub nas și aștepți ca cineva să vină să ți-i ducă undeva! Tu, bărbat, ești de fapt o mică bacterie sau un virus speriat că vine frigul iernii și te "ucide". Tu bărbat, ai văzut o mamă supusă și crezi că femeile așa trebuie să fie!
  
Astăzi mi-e dor de acea parte din mine care a avut curaj să nu se supună și să se războiască ca o prințesă războinică, o Prințesa Xena, a timpurilor mele!  
  
 Fără un motiv anume! Fără resentimente și frustrări! Sunt împăcată și EU am ales acest drum! Și mă simt bine și împăcată pe drumul meu!  
  
 Doar că astăzi nu mi-a plăcut zăpadă! Nu îmi place că a venit frigul! Iarna de ieri a fost perfectă pentru mine! Nu cred că gerul omoară bacterii și viruși!  

 Azi mi-am lopătit gândurile de femeie! 
  
 Ah...și ce vin bun a făcut tata anul acesta! S-a răzbunat via pe el că după 42 de ani a renunțat la ea. Și ca ultim an, i-a oferit ultima savoare! E atât de bun...parfumat, căpșunat, rubiniu și face perluțe pe marginea paharului!  
Băi tata, de ce mama măsii ai renunțat la via aia care avea vârstă mea?! 

decembrie 31, 2016

A 365-a zi


Astazi este ultima zi din anul 2016 si ne-am obisnuit sa ne facem bilantul anului, sa proiectam anul care tocmai ne bate la usa.
Aleg sa fac un bilant al ultimilor ani. 2016 a fost pentru mine o incununare, un rezultat al anilor trecuti. Poate ca e prea departe sa stau sa ma gandesc la toti cei 40 de ani care si-au pus amprenta si o vor face in continuare. Astazi ma gandesc doar la ultimii 4 ani!
2017 este un an al unui nou inceput. Este un an cu o vibratie puternica, a cifrei 1. Primul numar, primul pas, primul zambet, prima iubire, primul contract. Totul incepe de undeva. Pentru urmatorii 9 ani, maine este inceputul!
Iar astazi, in cea de 365-a zi a acestui minunat an, ultimul dintr-un ciclu de 9 ani, ma simt binecuvantata de tot ce mi-a oferit viata mea pana la acest moment! Stiu ca fara toate provocarile avute in viata nu as fi fost ceea ce sunt astazi. Stiu ca fara momentele frumoase, pline de emotie, fara trairile mele intense nu as sti spre ce imi indrept pasii. Stiu ca fara oamenii pe care i-am intalnit in viata mea, nu as fi fost un om mai bun.
2017 se va cladi pe ceea ce este astazi 2016. Ma va perfectiona in tot ce insemn EU! Mi-am invatat dur anumite lectii ale acestui minunat Univers! Am constientizat repede si aproape fortat, la limita dintre viata aceasta si cealalata, cine sunt EU cu adevarat. Am descoperit doar o parte din mine...acea parte pe care ma pot baza. Prima trapta a propriei mele piramide! De oriunde voi pica in viata asta, stiu ca acolo este limita mea de jos. Mi-am trasat-o constient cu iubire de mine! Acolo sunt eu!
2016 este in care am cimentat relatiile din jurul meu, am descoperit oameni noi frumosi alaturi de care voi construi in anii urmatori, am initiat proiecte frumoase.

2016 este incununarea lui 2013, 2014 si 2015. Este anul regasirii si al satisfactiei. Al unei relaxari si al maturizarii.

II sunt recunoscatoare acestui an, 2016 ca nu mi-a adus emotia trista a despartirii vesnice fizice de parintii mei!
II sunt recunoscatoare acestui 2016 ca mi-a adus bucurie, emotie, satisfactie, trairi intense, fericire si ganduri bune!
II sunt recunoscatoare ca mi-a implinit cea mai mare dorinta, cea de a crestina un suflet, de a fi mama spirituala a unei fapturi minunate, alaturi de care ma voi regasi si implini ca OM.

Le sunt recunoscatoare anilor ca mi-au adus langa mine Oamnei frumosi, cu vibratie puternica.

Va multumesc anilor ramasi amintiri pentru tot ceea ce mi-ati oferit si invatat. De la fiecare dintre voi am luat, cu pipeta din clepsidra timpului vostru, grauntele de nisip al rabdarii. Intorc asta seara, clepsidra lui 2017 cu incredere ca va fi un primul an din ciclul urmatorilor 9, minunat, fantastic si plin de surprize.

Sunt pregatita sa primesc si sa imbratisez tot ce va avea sa imi ofere! Cu siguranta tot ce voi primi are un scop!

Cu dor de mine iti urez "La multi ani, 2017!"

decembrie 28, 2016

Implinire sufleteasca



Astazi este despre implinirea mea ca femeie. Sunt mama! Astazi sunt cea mai mandra mama de pe planeta pentru ca am reusit sa imi duc un rolul la bun sfarsit! Acel rol care tine de educatia lui. 
Ca mama de baiat e provocator sa intelegi cat de important este sa il cresti si educi cu viziunea de a fi ceea ce devine: barbat in viata unei femei. 

L-am responsabilizat de mic, l-am invatat sa supravietuiasca fara mine. Totdeauna cu grija de a se descurca atunci cand eu nu voi mai fi. L-am educat si crescut in spiritul unui barbat care mie mi-ar fi placut sa il am. 
Sa stie ca lucrurile se fac in doi in tot si in toate: de la banalul splatul vaselor pana la complexul sex. Daca tot impartim asternuturile impreuna, de ce nu am schimba lenjeria tot impreuna? Daca tot luam cina impreuna, de ce nu am gati impreuna? Daca tot stam in aceeasi casa, de ce sa nu o intretinem impreuna? Unde este scris ca obligatiile femeii se rezuma la menaj, iar ale barbatului la ciocan si cui?

Am refuzat vehement aceste paradigme educationale si mi-am crescut baiatul spre a fi un sustinator al femeii de langa el. Pentru fericirea si implinirea lui ca individ, ca om, ca viitor sot si tata. 

Acum stie lectia responsabilitatii si a asumarii. Se testeaza in fiecare zi si decide "nu sunt/suntem pregatiti sa imi asum/ne asumam responsabilitatea....". Asta imi spune de fiecare data cand renunta la cate ceva din viata lui! Si ce poate fi oare mai inaltator, pentru tine ca mama? E momentul in care ai confirmarea ca ai reusit, chiar daca ai invatat din mers acest rol.

"La multi ani" dragul meu, voi fi langa tine ori de cate ori vei avea nevoie de mine si stii asta! Am facut un pas in spate pentru ca langa tine sa fie o alta femeie careia sa ii aduci implinirea sufleteasca!


Azi sunt implinita si multumita de mine!