Au trecut si Sarbatorile Pascale. M-am bucurat alaturi de parintii mei de cateva zile minunate. Ca in fiecare an, sunt numit "bucatar sef". Ca in fiecare an, merg cu inima impietrita si pregatita pentru un moment pe care il traiesc o singura data pe an, in noaptea de Inviere.
Anul acesta parca a fost altfel fata de ceilalti ani...Chiar am sarbatorit! Am baut pentru prima data mai mult de jumatate de pahar de vin din "capsunica" lui tata, de care el este foarte mandru!E prea sec vinul de butuc. Iar cel rosu nu poti sa il bei cu apa...
Si am ras....Doamne, cat am ras anul acesta. Am ras de tata care, dupa ritualul nostru, se trezeste primul si incepe celebrul spalat cu ou inrosit.
Iar de vopsit, e specialitatea mea, alaturi de pregatirea fripturii de miel.
Si se spala tata de parca ar fi vrut sa isi spele toate pacatele. Numai ca nu si-a dat seama ca acea culoare poate lasa si urme. Si a lasat de nu stia saracul cu ce sa o mai curate. Iar mama, cu o nonsalanta iesita din comun...."cu clor draga se duce!".
Ce fata a facut saracul om..."cum cu clor?. Pe fata?".
Pe chip i se citea disperarea, iar eu si mama abia daca ne puteam abtine sa nu explodam intr-un ras isteric.
A fost demential, o zi care inca de dimineata si-a anuntat minunatia. Iar daca nu am reusit sa fixez culoarea rosie pe oua, la friptura de miel mi-am intrecut propriul record gastronomic.
