decembrie 28, 2016

Implinire sufleteasca



Astazi este despre implinirea mea ca femeie. Sunt mama! Astazi sunt cea mai mandra mama de pe planeta pentru ca am reusit sa imi duc un rolul la bun sfarsit! Acel rol care tine de educatia lui. 
Ca mama de baiat e provocator sa intelegi cat de important este sa il cresti si educi cu viziunea de a fi ceea ce devine: barbat in viata unei femei. 

L-am responsabilizat de mic, l-am invatat sa supravietuiasca fara mine. Totdeauna cu grija de a se descurca atunci cand eu nu voi mai fi. L-am educat si crescut in spiritul unui barbat care mie mi-ar fi placut sa il am. 
Sa stie ca lucrurile se fac in doi in tot si in toate: de la banalul splatul vaselor pana la complexul sex. Daca tot impartim asternuturile impreuna, de ce nu am schimba lenjeria tot impreuna? Daca tot luam cina impreuna, de ce nu am gati impreuna? Daca tot stam in aceeasi casa, de ce sa nu o intretinem impreuna? Unde este scris ca obligatiile femeii se rezuma la menaj, iar ale barbatului la ciocan si cui?

Am refuzat vehement aceste paradigme educationale si mi-am crescut baiatul spre a fi un sustinator al femeii de langa el. Pentru fericirea si implinirea lui ca individ, ca om, ca viitor sot si tata. 

Acum stie lectia responsabilitatii si a asumarii. Se testeaza in fiecare zi si decide "nu sunt/suntem pregatiti sa imi asum/ne asumam responsabilitatea....". Asta imi spune de fiecare data cand renunta la cate ceva din viata lui! Si ce poate fi oare mai inaltator, pentru tine ca mama? E momentul in care ai confirmarea ca ai reusit, chiar daca ai invatat din mers acest rol.

"La multi ani" dragul meu, voi fi langa tine ori de cate ori vei avea nevoie de mine si stii asta! Am facut un pas in spate pentru ca langa tine sa fie o alta femeie careia sa ii aduci implinirea sufleteasca!


Azi sunt implinita si multumita de mine!