iulie 09, 2009

2 ore

Discutam zilele trecute cu o prietene de-a mea, Lacarimioara, ce mai face, cum isi petrece timpul, ce ii face copilasul. Adevarul ca nu am vazut-o de foarte multa vreme si mai conversam pe celebrul deacum programa Ym. Din vorba in vorba imi spunea ca a invatat ca macar 2 oare din cele 24 pe care le are o zi sa si le dedice ei.

Stateam si ma gandeam atunci.....ce inseamna 2 ore? Mult, putin??? Cert este ca iti gasesti orice de facut numai la tine nu te gandesti, la tine ca femeie. Ca ai nevoie de un timp pentru tine, sa fie ca un ritual. Similar cu cel al bautul cafelei de dimineata. Ma intrebam daca eu am in programul meu un astfel de tabiet. 2 ore pentru mine. Concluzia a fost devastatoare: nu am. In afara timpului pe care mi-l petrec dimineata in fata oglinzii cu pregatirile pentru o noua zi, nu aloc mai nimic, zilnic, numai pentru mine. Mai exista momente cand fac cate ceva, pentru relaxarea mea....dar nu este ceva ritmic.

Si ma intrebam ce as putea sa fac. Ce anume m-ar relaxa dupa 8,9 ore de serviciu. In acesata perioada mi-ar placea sa fac inot.....Ador sa inot si mai stiu ca este si un sport complex care te ajuta foarte mult. Cu atat mai mult cu cat dupa o anumita varsta incepi sa pierzi anumite proprietati ale corpului.
Mi-ar placea sa fac dans. Si cred ca in cele din urma voi cauta in oras un club unde se face dans latino si de societate.
Dar revenind, cate dintre noi isi permit sa rupa din intregul program zilnic 2 ore pentru ele? Fara copil, fara partener. Cred ca foarte putine. Si aici intervine respectul de sine. Nu ne respectam suficient de mult incat sa facem ceva pentru noi. Iar daca mai ai langa tine si un partener posesiv si gelos.....chiar ca nu iti mai vine sa iti aloci timp. Si asta tot pentru ca nu stim sa avem acel ceva pentru noi, dar pe care il cerem de la ceilalti.

2 ore pentru mine nici pe departe nu este mult. Imi doresc ca de maine sa imi fac programul astfel incat 2 ore sa fie ale mele.....numai ale mele. Sa nu ma intrebe nimeni ce fac, cum fac, de ce fac, sa nu imi sune telefonul, sa nu dau explicatii, sa nu fiu acuzata.

Cineva a aruncat zarurile destinului

 Gândurile îmi sunt vraiște, mintea încețoșată, privirea pierdută, iar sunetul vocii tale pe modul ”repeat” îmi răsună ca un ecou în ur...