Un pas mare pentru omenire

Am reusit astazi sa fac un pas important pentru copilul meu, Iulian. L-am incris pentru liceu. Urmeaza o perioada foarte frumoasa pentru el si in acelasi timp grea. Este perioada de formare, de cautari, de stabilire a prioritatilor si de conturare a personalitatii, de constientizare a responsabilitatilor si nu in cele din urma descoperirea sentimentelor celor mai intense.

Adolescenta, anii de liceu.....etapa pe care nu o uiti niciodata in viata ta. Nimic nu te marcheaza mai mult decat adolescenta. Ma intreb cum va fi pentru el. Cum voi fi eu si cum voi reusi sa gestionez aceasta perioada in care sunt constienta ca incepe cel mai vechi razboi din lume, nesfarsit..."razboiul generatiilor".

Ma asteptam sa fie aglomeratie mare la inscriere. Era liniste, prea multa liniste......Urmeaza furtuna: probele eliminatorii. Astazi emotii, doar pentru o simpla semnatura? Sa vad cum voi fi cand va da probele!!!! Cu siguranta nu voi repeta greseala de astazi, aceea de a-mi servi cafeaua de dimineata de la tonomatul scolii. Are o incarcatura prea mare......Am avut emotii. Nu ma asteptam sa le am, dar am hotarat astazi impreuna cu Iuli viitorul lui. E normal sa am emotii!

La varsta lui nu am fost lasata sa imi aleg ceea ce vreau sa fac. Mi s-a impus si am suferit. de asta nu mi-am impins copilul catre ceea ce as fi dorit eu sa faca, liceul pe care sa il urmeze. Stiu cum este sa ti se impuna sa faci ceva ce este impotriva dorintelor tale. Cand mi-a venit vremea, m-am razboit......am purtat propriul meu razboi pana ce am facut ceea ce ce am vrut eu. Nu imi doresc ca trecutul sa il aduc in prezent. Acesta este motivul pentru care astazi l-am sustinut sa faca Un Pas Important!!!!