iunie 12, 2009

Primul pas

Nu imi amintesc cum am facut primii pasii in viata, daca i-am facut hotarat sau am ezitat. Daca ar fi sa ma gandesc cum am pasit pana in acest moment prin viata, as putea spune ca m-am impiedicat din cauza dorintei de a merge de fiecare data mai departe, mai hotarat si mai drept. Poate ca din aceasta cauza nu am, cel putin deocamdata, gheb. Dar cu siguranta am o lombosciatica de toata frumusetea din cauza greutatilor. Nu ma plang, nu ma caracterizeaza, sunt o luptatoare si un caracter puternic. Fiecare dintre noi are cate o cruce de purtat, personala sau una cu care vine din trecul lui genetic.
Studiul astrologiei m-a facut sa inteleg ca venim pe lumea aceasta cu o lectie pe care trebuie sa o invatam si sa o rezolvam. Daca nu acum...cu siguranta in cealalta viata o vom rezolva. Vorbesc aici despre Karma. Cu siguranta voi mai aborda acest subiect in jurnalul meu, pentru ca ma fascineaza tema si cine stie, poate reusesc sa mai aflu lucruri noi.

Primul pas....cand, unde, de ce si cum??? Intrebari care vor ramane pentru mine un mister. Nici macar mama nu imi poate spune pentru ca i-am facut acum multi ani si s-a uitat momentul. Azi, azi poate fi un prim pas pentru mine pe care cu siguranta nu am sa il uit. Pentru ca tehnologia nu te lasa sa uiti, asta asa ca sa scapt de latura subiectiva din mine. La primul impuls am vrut sa spun ca inseamna mult pentru mine, este un pariu cu mine insumi.

Imi amintesc, ca intr-un moment al copilariei mele, cand adultii iti spun intrebarea stupida "Ce vrei sa te faci cand ai sa cresti are?", am raspuns foarte mandra de mine "scriitoare". Raspunsul a uimit pe toata lumea....nu cred ca stiam sa citesc pe vremea aia, iar maturul pragmatic din incapere mi-a spus "tu vrei sa mori de foame!" Nu am inteles ce legatura are foamea cu meseria pe care eu vroiam sa o am. Iar acum, vreau sa mor de foame tinand un altfel de jurnal decat cel al adolescentei mele.......