iulie 11, 2009

Lacrimi si emotii....

Am afirmat in dese randuri, tot mai des in ultima perioada, ca nu sunt fan Michael Jackson. Dar ceea ce simt cand ascult melodii sau urmaresc videoclipuri din intreaga lui cariera muzicala nu poate fi transpuns pe hartie. Este o emotie similara cu cea a primului fior de dragoste pe care l-am trait. Poate este ciudata comparatia, dar acesta a fost primul gand.

Il descopar in fiecare zi tot mai mult. In fiecare zi gandul ca a fost cel mai bun devine certitudine. Sunt pur si simplu consernata si intrigata de faptul ca fiecare in felul nostru am contribuit la pierderea acestui mare artist. Suntem vinovati ca nu am stiu sa il aparam si ne-am lasat amagiti de tot felul de tabloide care au stiut ca vinde si au fabricat povesti. O fiinta atat de sensibila, de inocenta si de pura precum el nu putea sa faca rau unor copii. A iubit copii, se vede fara sa fii psiholog sau psihiatru. Daca il studiezi in momentele in care era in preajma acestora, vezi. Nu ai cum sa nu vezi! Iar piesa Heal The World este extraordinara. Urmaream imagini din concerte, videoclipul acestei melodii. M-am cutremurat. Mi-au dat lacrimile.

A fost un profesionist desavarsit in ceea ce priveste activitatea lui. Si-a pregatit concertele pana in cele mai mici detalii, a fost exigent cu el si cu cei din jurul lui si un suflet de copil in trupul unui geniu. A cantat cu sufletul, a scris cu sufletul s-a implicat in diverse actiuni caritabile pentru copii.

Si acum ascult muzica lui cand scriu aceste randuri. Ma intreb de ce nu i-am acordat atentie pana acum. De ce a trebuit sa nu mai fie in lumea aceasta pentru a-l descoperi. Sunt constienta ca nu puteam sa schimb cu nimic soarta lui...Dar am un sentiment de nevinovatie.

Ma bucura insa faptul ca baiatul meu de 15 ani l-a descoperit si asculta muzica lui. Ii place Michael. Face singur diferenta intre ceea ce inseamna un artist si "artisti" fabricati peste noapte de anumiti indivizi numai pentru a se imbogati. Pentru acest lucru, poate va suna ciudat, nu am regrete ca nu este printre noi muritorii. Ma bucura faptul ca un adolescent la varsta lui invata sa faca selectii si nu asculta numai ceea ce "este la moda". Se supara de fiecare data cand aude tot felul de stiri negative despre Michael.

Pentru faptul ca esti un exemplu de modestie, de inocenta, de putere de munca, de profesionism, pentru ca inca mai schimbi si acum destine si ii inveti pe cei din jurul tau sa iubeasca, vei ramane mereu in sufletul meu.

Cineva a aruncat zarurile destinului

 Gândurile îmi sunt vraiște, mintea încețoșată, privirea pierdută, iar sunetul vocii tale pe modul ”repeat” îmi răsună ca un ecou în ur...