ianuarie 06, 2017

Gânduri lopătite

 Ninge....de câteva ore bune ninge! Și viscolește...și e frig...tare frig! Cu focul în sobe și un pahar de vin de la tata, încerc să mă conectez la această veselie a iernii. Aud în jurul meu "mor virușii și bacteriile, lasă că e bine că a venit gerul". Oare virușii și bacteriile mor de la frig sau doar suferă de efectul criogeniei. Adicălea îngheață acum, se conservă...și la prima căldură..au renăscut! Habar nu am cum e cu virușii și bacteriile astea la vreme de iarnă și ger! 
 Nu îmi place frigul și nu găsesc nimic util în a fi zăpada!  
  
 În curte, astăzi cu lopată în mână, am făcut pilates. Instrumenetele mele: scări, lopata de zăpada, mătura și multă zăpadă viscolită!  Hahaha..iată ceva bun! Și îmi lopateam gândurile, despre femei. Evident comparativ cu bărbații; sau altfel spus despre femeie și bărbat. Și am lopătit vreo 30 de minute cam așa: 

 Dacă eu femeie, știu să dau cu lopata zăpada și mă descurc, tu de ce bărbate, mama măsii de treabă, nu te descurci cu o farfurie, un cuțit și o furculița, un burete de vase și apă la discreție? Dacă eu, femeie, mă descurc și cu lemnele, tu de ce nu te descurci cu un aspirator sau un mop? Dacă eu, femeie, mă descurc cu....și lista poate continua, tu, bărbate, de ce nu te descurci cu....și lista continua?! Și mai arunc o lopată de zăpadă moale, pufoasă peste frunzele uscate ce încălzesc ca o plapumă bulbii zambilelor și crinilor ce în primăvară îmi vor inunda curtea de culoare și mireasmă. Și mă gândesc la noi femeile care suntem capabile să ne descurcăm în orice situație! Iar acolo unde nu reușim să o facem, există profesioniștii. Și dacă eu mă descurc la atât de multe, de ce atunci când sunt în dreaptă ta, chemi instalatorul sau electricianul? Noi nu mai chemăm nici bucătăreasa și nici femeia de serviciu! Și nici educatoarea sau învățătoarea! Noi ne descurcăm! Și dacă tot reușesc să fac față tuturor situațiilor, de ce nu apreciezi ceea ce pot eu ca femeie să fac? Sau de ce tu, femeie, accepți să fii umilită și înjosită de un bărbat care nu știe să repare instalația? Doar propria instalație, a nevoilor! De ce mă obligi, pe mine, ca femeie, în această iarnă plină de zăpadă și frig, să te scot afară ca pe o bacterie? Eu nu vreau să te criogenezi!

Eu vreau să înveți ce este respectul și că nu am nicio obligație față de tine înaintea propriei vieți! Că nu te voi putea iubi niciodată atât de mult dacă nu mă voi iubi pe mine! Că nu voi putea să îți dăruiesc nici măcar o noapte de amor memorabilă dacă nu îmi dăruiesc mie! Că nu voi putea niciodată să îți ofer libertate și independență dacă nu mi-o ofer mie! 
Tu femeie, învață-te! Învață că el este egalul tău! Că este partenerul, camaradul, iubitul și amantul tău! 
  
Am crescut într-o perioadă în care violența asupra femei ajunsese sport național sau comunal. Într-o comunitate în care atrocitățile asupra femeii depășesc inimaginabilul! În care bărbații parcă au erau într-o competiție a masculinității lor netrebnice și creative care își omoara din bătaie femeia mai horror! Da, acel sistem comunist a ucis, la modul propriu, orice urmă a feminității și al femeii. Astăzi, când nu ne mai supunem, aceeași violentă a luat locul acceptării. Pentru că tu ești mic și speriat că nu te vei descurca cu spălatul propriului vas, al chiloților și ciorapilor care îți put sub nas și aștepți ca cineva să vină să ți-i ducă undeva! Tu, bărbat, ești de fapt o mică bacterie sau un virus speriat că vine frigul iernii și te "ucide". Tu bărbat, ai văzut o mamă supusă și crezi că femeile așa trebuie să fie!
  
Astăzi mi-e dor de acea parte din mine care a avut curaj să nu se supună și să se războiască ca o prințesă războinică, o Prințesa Xena, a timpurilor mele!  
  
 Fără un motiv anume! Fără resentimente și frustrări! Sunt împăcată și EU am ales acest drum! Și mă simt bine și împăcată pe drumul meu!  
  
 Doar că astăzi nu mi-a plăcut zăpadă! Nu îmi place că a venit frigul! Iarna de ieri a fost perfectă pentru mine! Nu cred că gerul omoară bacterii și viruși!  

 Azi mi-am lopătit gândurile de femeie! 
  
 Ah...și ce vin bun a făcut tata anul acesta! S-a răzbunat via pe el că după 42 de ani a renunțat la ea. Și ca ultim an, i-a oferit ultima savoare! E atât de bun...parfumat, căpșunat, rubiniu și face perluțe pe marginea paharului!  
Băi tata, de ce mama măsii ai renunțat la via aia care avea vârstă mea?! 

Cineva a aruncat zarurile destinului

 Gândurile îmi sunt vraiște, mintea încețoșată, privirea pierdută, iar sunetul vocii tale pe modul ”repeat” îmi răsună ca un ecou în ur...