Un conduras, o amintire a copilariei

Niciodata nu m-am gandit ca un conduras, o floare de gradina va avea un efect atat de puternic asupra mea. L-am vazut duminica in curtea unui prieten si intr-o data mi-am amintit de gradina bunicii la care am crescut. Erau multi, de cele mai multe ori ii planta bunica langa gard. Imi amintesc cum le culegea semintele, cum le strangea cu grija pentru ca in anul urmator sa le planteze.
An de an, langa acelasi gard, in fata casei. Amintirile acelei perioade m-au cotropit imediat, instantaneu si o emotie greu de explicat mi-a invaluit fiinta. Deodata imi era dor de casa bunicilor, de bunicii mei care acum ma vegheaza din albastru cerurilor, de anii copilariei mele si de mine, de copilul din mine. Am emotii si acum cand scriu aceste randuri. Poate pentru unii nu vor spune nimic, pentru mine inseamna mult.

Imi lipseste bunica care m-a crescut si pe care am pierdut-o intr-un moment al existentei mele cand nu realizam foarte mult ce inseamna acest lucru. Dar am mai gasit ceva care sa ma lege de ea...Un Conduras. Un amestec de portocaliu cu verde, cu frunzele ca de nufar si o deschidere a florii ca de clopotel.

Este destul de greu sa descriu in cuvinte ceea ce simt cand vad o astfel de floare. Imi plac florile, am amintiri legate de unele dintre ele, dar nici una nu are un efect atat de mare cum il are acest gingas Conduras. Si nu am stiut acest lucru pana duminica. Asa reusim sa descoperim lucruri noi despre fiecare dintre noi, chiar si la varsta la care ai impresia ca le stii cam pe toate despre tine. Nici pe departe...toata viata voi avea de invatat despre mine...Universul copilariei mele as putea sa il definesc intr-un singur cuvat "Conduras". Te ador, te iubesc si iti multumesc ca ai reaparut in viata mea. Iti multumesc ca esti legatura dintre mine si cei care m-au crescut si pe care ii stimez, ii pomenesc si le spun "Dumnezeu sa va ierte...". Bunica, te iubesc si mi-e tare dor de tine!

Un pas mare pentru omenire

Am reusit astazi sa fac un pas important pentru copilul meu, Iulian. L-am incris pentru liceu. Urmeaza o perioada foarte frumoasa pentru el si in acelasi timp grea. Este perioada de formare, de cautari, de stabilire a prioritatilor si de conturare a personalitatii, de constientizare a responsabilitatilor si nu in cele din urma descoperirea sentimentelor celor mai intense.

Adolescenta, anii de liceu.....etapa pe care nu o uiti niciodata in viata ta. Nimic nu te marcheaza mai mult decat adolescenta. Ma intreb cum va fi pentru el. Cum voi fi eu si cum voi reusi sa gestionez aceasta perioada in care sunt constienta ca incepe cel mai vechi razboi din lume, nesfarsit..."razboiul generatiilor".

Ma asteptam sa fie aglomeratie mare la inscriere. Era liniste, prea multa liniste......Urmeaza furtuna: probele eliminatorii. Astazi emotii, doar pentru o simpla semnatura? Sa vad cum voi fi cand va da probele!!!! Cu siguranta nu voi repeta greseala de astazi, aceea de a-mi servi cafeaua de dimineata de la tonomatul scolii. Are o incarcatura prea mare......Am avut emotii. Nu ma asteptam sa le am, dar am hotarat astazi impreuna cu Iuli viitorul lui. E normal sa am emotii!

La varsta lui nu am fost lasata sa imi aleg ceea ce vreau sa fac. Mi s-a impus si am suferit. de asta nu mi-am impins copilul catre ceea ce as fi dorit eu sa faca, liceul pe care sa il urmeze. Stiu cum este sa ti se impuna sa faci ceva ce este impotriva dorintelor tale. Cand mi-a venit vremea, m-am razboit......am purtat propriul meu razboi pana ce am facut ceea ce ce am vrut eu. Nu imi doresc ca trecutul sa il aduc in prezent. Acesta este motivul pentru care astazi l-am sustinut sa faca Un Pas Important!!!!

Primul pas

Nu imi amintesc cum am facut primii pasii in viata, daca i-am facut hotarat sau am ezitat. Daca ar fi sa ma gandesc cum am pasit pana in acest moment prin viata, as putea spune ca m-am impiedicat din cauza dorintei de a merge de fiecare data mai departe, mai hotarat si mai drept. Poate ca din aceasta cauza nu am, cel putin deocamdata, gheb. Dar cu siguranta am o lombosciatica de toata frumusetea din cauza greutatilor. Nu ma plang, nu ma caracterizeaza, sunt o luptatoare si un caracter puternic. Fiecare dintre noi are cate o cruce de purtat, personala sau una cu care vine din trecul lui genetic.
Studiul astrologiei m-a facut sa inteleg ca venim pe lumea aceasta cu o lectie pe care trebuie sa o invatam si sa o rezolvam. Daca nu acum...cu siguranta in cealalta viata o vom rezolva. Vorbesc aici despre Karma. Cu siguranta voi mai aborda acest subiect in jurnalul meu, pentru ca ma fascineaza tema si cine stie, poate reusesc sa mai aflu lucruri noi.

Primul pas....cand, unde, de ce si cum??? Intrebari care vor ramane pentru mine un mister. Nici macar mama nu imi poate spune pentru ca i-am facut acum multi ani si s-a uitat momentul. Azi, azi poate fi un prim pas pentru mine pe care cu siguranta nu am sa il uit. Pentru ca tehnologia nu te lasa sa uiti, asta asa ca sa scapt de latura subiectiva din mine. La primul impuls am vrut sa spun ca inseamna mult pentru mine, este un pariu cu mine insumi.

Imi amintesc, ca intr-un moment al copilariei mele, cand adultii iti spun intrebarea stupida "Ce vrei sa te faci cand ai sa cresti are?", am raspuns foarte mandra de mine "scriitoare". Raspunsul a uimit pe toata lumea....nu cred ca stiam sa citesc pe vremea aia, iar maturul pragmatic din incapere mi-a spus "tu vrei sa mori de foame!" Nu am inteles ce legatura are foamea cu meseria pe care eu vroiam sa o am. Iar acum, vreau sa mor de foame tinand un altfel de jurnal decat cel al adolescentei mele.......