februarie 18, 2020

Cineva a aruncat zarurile destinului




 Gândurile îmi sunt vraiște, mintea încețoșată, privirea pierdută, iar sunetul vocii tale pe modul ”repeat” îmi răsună ca un ecou în urechea internă: "Din păcate pentru noi, zarurile au fost aruncate...".

De pe o altă treaptă a vieții mele aș fi urlat din toți plămânii ”Cine a aruncat zarurile așa? De ce au fost aruncate în acest fel? Ce a avut cu noi viața? De ce, de ce, de ce....?!” Ar fi fost un urlet fără răspunsuri...

Din această treaptă, în care sunt astăzi, încerc să găsesc raspusuri în firul poveștii țesute cu emoții și unde care îmi cutremură și astăzi ființă! Ahhh......vulnerabulitate! Ai venit și încerc să te îmbrățișez!
 
Ultima conversație m-a găsit cu ”garda jos”. Trupul meu bolnav nu a mai putut opune rezistență. Și poate nu a vrut! Mi-a plăcut! Teribil! Te-am regăsit și mă bucură, bucurie umbrită de durerea destinului jucat la barbut de cineva! De noi! De mine și de tine! De ei care ne-au crezut niște copii și s-au împotrivit...de un statut social care nu contează și total irelevenat pentru ceea ce am devenit astăzi...De Dumnezeu pentru că el știe mai bine ”de ce a aruncat zarurile în acest fel”. Dacă ar fi să iau separat cele două zaruri, al meu și al tău, aș putea spune că au căzut pe 6. Uite cum....6:6 ”poarta în casa”. O poartă care astăzi se deschide spre noi. Iar mâna care o împinge spre a o deschide ești tu! Totdeauna ai fost! Deschizi poarta albă a sufletului meu așa cum acum 35 de ani o maleta albă purtată cu gingășie și mândrie de o fetiță cârlionțată cu ochii verzi, jucăușă și mult prea copilăroasă, avea să îți marcheze întreaga existentă! Și ai mai deschis o poartă spre viață unei fecioare neprihănite, dar energice, neînțelese și zvăpăiate! Ai uitat atunci să îi porți și pașii prin poartă. Măcar o perioadă. I-ar fi plăcut să o ții de mână și să îi spui că vei fi acolo când va avea nevoie, că o înțelegi și nu o judeci! Ai deschis poartă și ai dispărut!

Cu mintea unei femei așezate, mă gândesc la toate etapele în care zarul meu s-a întâlnit cu zarul tău! Le-am aruncat, iar în zborul lor prin aer au valsat. S-au învârtit unul în jurul celuilalt căutând sincronizarea, căutând perfecțiunea.....POC! Au căzut...depărtate și nesincronizate! Al meu pe 2, al tău pe cant rostogolisndu-se spre poartă.....și a dispărut! Din nou! Și din nou mi-am dorit să fie 2 și am trăit cu iluzia unei zile în care ne vom sincroniza, ca apoi să îmi arunc zarul pentru 1. Ciudat este faptul că niciodată nu a trebuit să fac foarte multe încercări. Forța și dorință de a trăi realitatea l-a adus din prima pe 1. Și o  poartă prin care am pășit singură!

 De multe ori mă gândesc la Fata Morgana și efectul ei! Tu ești Fata Morgana deșertului meu sufletesc!
 
Acum este la fel....deschizi poarta când ai nevoie să intri și pleci fără să privești ce lași în urmă ta!

Aș vrea ca zarul tău să fie în mâna ta, zarul meu în mâna mea și să le aruncăm în acelsi timp sincronizându-me mișcările! Aș vrea să ai mai mult curaj fără să îți oglindesti lașitatea în mine. Sunt oglindă cum îmi ești oglindă!

Ne oglindim trăirile și emoțiile într-o surdină zgomotoasă!


ianuarie 06, 2017

Gânduri lopătite

 Ninge....de câteva ore bune ninge! Și viscolește...și e frig...tare frig! Cu focul în sobe și un pahar de vin de la tata, încerc să mă conectez la această veselie a iernii. Aud în jurul meu "mor virușii și bacteriile, lasă că e bine că a venit gerul". Oare virușii și bacteriile mor de la frig sau doar suferă de efectul criogeniei. Adicălea îngheață acum, se conservă...și la prima căldură..au renăscut! Habar nu am cum e cu virușii și bacteriile astea la vreme de iarnă și ger! 
 Nu îmi place frigul și nu găsesc nimic util în a fi zăpada!  
  
 În curte, astăzi cu lopată în mână, am făcut pilates. Instrumenetele mele: scări, lopata de zăpada, mătura și multă zăpadă viscolită!  Hahaha..iată ceva bun! Și îmi lopateam gândurile, despre femei. Evident comparativ cu bărbații; sau altfel spus despre femeie și bărbat. Și am lopătit vreo 30 de minute cam așa: 

 Dacă eu femeie, știu să dau cu lopata zăpada și mă descurc, tu de ce bărbate, mama măsii de treabă, nu te descurci cu o farfurie, un cuțit și o furculița, un burete de vase și apă la discreție? Dacă eu, femeie, mă descurc și cu lemnele, tu de ce nu te descurci cu un aspirator sau un mop? Dacă eu, femeie, mă descurc cu....și lista poate continua, tu, bărbate, de ce nu te descurci cu....și lista continua?! Și mai arunc o lopată de zăpadă moale, pufoasă peste frunzele uscate ce încălzesc ca o plapumă bulbii zambilelor și crinilor ce în primăvară îmi vor inunda curtea de culoare și mireasmă. Și mă gândesc la noi femeile care suntem capabile să ne descurcăm în orice situație! Iar acolo unde nu reușim să o facem, există profesioniștii. Și dacă eu mă descurc la atât de multe, de ce atunci când sunt în dreaptă ta, chemi instalatorul sau electricianul? Noi nu mai chemăm nici bucătăreasa și nici femeia de serviciu! Și nici educatoarea sau învățătoarea! Noi ne descurcăm! Și dacă tot reușesc să fac față tuturor situațiilor, de ce nu apreciezi ceea ce pot eu ca femeie să fac? Sau de ce tu, femeie, accepți să fii umilită și înjosită de un bărbat care nu știe să repare instalația? Doar propria instalație, a nevoilor! De ce mă obligi, pe mine, ca femeie, în această iarnă plină de zăpadă și frig, să te scot afară ca pe o bacterie? Eu nu vreau să te criogenezi!

Eu vreau să înveți ce este respectul și că nu am nicio obligație față de tine înaintea propriei vieți! Că nu te voi putea iubi niciodată atât de mult dacă nu mă voi iubi pe mine! Că nu voi putea să îți dăruiesc nici măcar o noapte de amor memorabilă dacă nu îmi dăruiesc mie! Că nu voi putea niciodată să îți ofer libertate și independență dacă nu mi-o ofer mie! 
Tu femeie, învață-te! Învață că el este egalul tău! Că este partenerul, camaradul, iubitul și amantul tău! 
  
Am crescut într-o perioadă în care violența asupra femei ajunsese sport național sau comunal. Într-o comunitate în care atrocitățile asupra femeii depășesc inimaginabilul! În care bărbații parcă au erau într-o competiție a masculinității lor netrebnice și creative care își omoara din bătaie femeia mai horror! Da, acel sistem comunist a ucis, la modul propriu, orice urmă a feminității și al femeii. Astăzi, când nu ne mai supunem, aceeași violentă a luat locul acceptării. Pentru că tu ești mic și speriat că nu te vei descurca cu spălatul propriului vas, al chiloților și ciorapilor care îți put sub nas și aștepți ca cineva să vină să ți-i ducă undeva! Tu, bărbat, ești de fapt o mică bacterie sau un virus speriat că vine frigul iernii și te "ucide". Tu bărbat, ai văzut o mamă supusă și crezi că femeile așa trebuie să fie!
  
Astăzi mi-e dor de acea parte din mine care a avut curaj să nu se supună și să se războiască ca o prințesă războinică, o Prințesa Xena, a timpurilor mele!  
  
 Fără un motiv anume! Fără resentimente și frustrări! Sunt împăcată și EU am ales acest drum! Și mă simt bine și împăcată pe drumul meu!  
  
 Doar că astăzi nu mi-a plăcut zăpadă! Nu îmi place că a venit frigul! Iarna de ieri a fost perfectă pentru mine! Nu cred că gerul omoară bacterii și viruși!  

 Azi mi-am lopătit gândurile de femeie! 
  
 Ah...și ce vin bun a făcut tata anul acesta! S-a răzbunat via pe el că după 42 de ani a renunțat la ea. Și ca ultim an, i-a oferit ultima savoare! E atât de bun...parfumat, căpșunat, rubiniu și face perluțe pe marginea paharului!  
Băi tata, de ce mama măsii ai renunțat la via aia care avea vârstă mea?! 

decembrie 31, 2016

A 365-a zi


Astazi este ultima zi din anul 2016 si ne-am obisnuit sa ne facem bilantul anului, sa proiectam anul care tocmai ne bate la usa.
Aleg sa fac un bilant al ultimilor ani. 2016 a fost pentru mine o incununare, un rezultat al anilor trecuti. Poate ca e prea departe sa stau sa ma gandesc la toti cei 40 de ani care si-au pus amprenta si o vor face in continuare. Astazi ma gandesc doar la ultimii 4 ani!
2017 este un an al unui nou inceput. Este un an cu o vibratie puternica, a cifrei 1. Primul numar, primul pas, primul zambet, prima iubire, primul contract. Totul incepe de undeva. Pentru urmatorii 9 ani, maine este inceputul!
Iar astazi, in cea de 365-a zi a acestui minunat an, ultimul dintr-un ciclu de 9 ani, ma simt binecuvantata de tot ce mi-a oferit viata mea pana la acest moment! Stiu ca fara toate provocarile avute in viata nu as fi fost ceea ce sunt astazi. Stiu ca fara momentele frumoase, pline de emotie, fara trairile mele intense nu as sti spre ce imi indrept pasii. Stiu ca fara oamenii pe care i-am intalnit in viata mea, nu as fi fost un om mai bun.
2017 se va cladi pe ceea ce este astazi 2016. Ma va perfectiona in tot ce insemn EU! Mi-am invatat dur anumite lectii ale acestui minunat Univers! Am constientizat repede si aproape fortat, la limita dintre viata aceasta si cealalata, cine sunt EU cu adevarat. Am descoperit doar o parte din mine...acea parte pe care ma pot baza. Prima trapta a propriei mele piramide! De oriunde voi pica in viata asta, stiu ca acolo este limita mea de jos. Mi-am trasat-o constient cu iubire de mine! Acolo sunt eu!
2016 este in care am cimentat relatiile din jurul meu, am descoperit oameni noi frumosi alaturi de care voi construi in anii urmatori, am initiat proiecte frumoase.

2016 este incununarea lui 2013, 2014 si 2015. Este anul regasirii si al satisfactiei. Al unei relaxari si al maturizarii.

II sunt recunoscatoare acestui an, 2016 ca nu mi-a adus emotia trista a despartirii vesnice fizice de parintii mei!
II sunt recunoscatoare acestui 2016 ca mi-a adus bucurie, emotie, satisfactie, trairi intense, fericire si ganduri bune!
II sunt recunoscatoare ca mi-a implinit cea mai mare dorinta, cea de a crestina un suflet, de a fi mama spirituala a unei fapturi minunate, alaturi de care ma voi regasi si implini ca OM.

Le sunt recunoscatoare anilor ca mi-au adus langa mine Oamnei frumosi, cu vibratie puternica.

Va multumesc anilor ramasi amintiri pentru tot ceea ce mi-ati oferit si invatat. De la fiecare dintre voi am luat, cu pipeta din clepsidra timpului vostru, grauntele de nisip al rabdarii. Intorc asta seara, clepsidra lui 2017 cu incredere ca va fi un primul an din ciclul urmatorilor 9, minunat, fantastic si plin de surprize.

Sunt pregatita sa primesc si sa imbratisez tot ce va avea sa imi ofere! Cu siguranta tot ce voi primi are un scop!

Cu dor de mine iti urez "La multi ani, 2017!"

decembrie 28, 2016

Implinire sufleteasca



Astazi este despre implinirea mea ca femeie. Sunt mama! Astazi sunt cea mai mandra mama de pe planeta pentru ca am reusit sa imi duc un rolul la bun sfarsit! Acel rol care tine de educatia lui. 
Ca mama de baiat e provocator sa intelegi cat de important este sa il cresti si educi cu viziunea de a fi ceea ce devine: barbat in viata unei femei. 

L-am responsabilizat de mic, l-am invatat sa supravietuiasca fara mine. Totdeauna cu grija de a se descurca atunci cand eu nu voi mai fi. L-am educat si crescut in spiritul unui barbat care mie mi-ar fi placut sa il am. 
Sa stie ca lucrurile se fac in doi in tot si in toate: de la banalul splatul vaselor pana la complexul sex. Daca tot impartim asternuturile impreuna, de ce nu am schimba lenjeria tot impreuna? Daca tot luam cina impreuna, de ce nu am gati impreuna? Daca tot stam in aceeasi casa, de ce sa nu o intretinem impreuna? Unde este scris ca obligatiile femeii se rezuma la menaj, iar ale barbatului la ciocan si cui?

Am refuzat vehement aceste paradigme educationale si mi-am crescut baiatul spre a fi un sustinator al femeii de langa el. Pentru fericirea si implinirea lui ca individ, ca om, ca viitor sot si tata. 

Acum stie lectia responsabilitatii si a asumarii. Se testeaza in fiecare zi si decide "nu sunt/suntem pregatiti sa imi asum/ne asumam responsabilitatea....". Asta imi spune de fiecare data cand renunta la cate ceva din viata lui! Si ce poate fi oare mai inaltator, pentru tine ca mama? E momentul in care ai confirmarea ca ai reusit, chiar daca ai invatat din mers acest rol.

"La multi ani" dragul meu, voi fi langa tine ori de cate ori vei avea nevoie de mine si stii asta! Am facut un pas in spate pentru ca langa tine sa fie o alta femeie careia sa ii aduci implinirea sufleteasca!


Azi sunt implinita si multumita de mine!

decembrie 27, 2016

Din lumea viselor

Seara de seara ma refugiez intr-o lume pe care zi de zi incerc sa o inteleg, sa o deslusesc, sa ii gasesc sensul sau raspunsul. Iar in noptile in care calatoria mea este plina de intensitate, culoare, vibratie si energie, dimineata e sub semnul intrebarii si al cautarii unui inteles. In pat, cu ochii abia mijiti, retraiesc constient de data aceasta firmituri din vis. Imagini stocate pe lentila inconstientului isi deschid transparenta catre acea parte din mine care vrea sa inteleaga. Si nu vreau sa ridic pilota de teama sa nu pierd marele inteles! Si imi tin ochii inchisi cu zambetul pe buze! Cafea!!! Evrika! Cafeaua prospat macinata imi este aliatul! Si motivul pentru care ies fulgerator din culcusul cald care imi pastreaza inca mirosul noptii!
Cu pasi incerti, usor leganat merg catre bucatarie! Ibricul pe foc, zgomotul boabelor de cafea in rasnita si motorul ma trezesc din vis! Off, oare ce vrea sa insemne? De ce am visat? Care este mesajul pe care trebuie sa il inteleg? E ceva de inteles sau doar e o refulare a unor ganduri si sentimente? Gandurile imi sunt rasnite cu aceeasi repeziciune ca boabele de cafea! Ei..am doua rasnite in casa! Una pentru ganduri si alta pentru cafea! Zambesc! Imi place visul pe alocuri. Si raman conectata doar la acele imagini! Dupa ce imi beau cafeaua cu siguranta voi intelege!

O gura de cafea si prima incercare de a deslusi misterul visului de aseara! Nu am simtit emotie, energie, vibratie! Un vis in care doi, el si ea, erau impreuna, iar el se grabea sa plece de langa ea! Prea grabit...Incerc sa imi amintesc care au fost ultimele replici sau imagini vazute cu o seara in urma inainte de a adormi! Habar nu am! De parca nu ar exista! Conexiunile mele sunt legate de lumea cealalata, a viselor! 

Pur si simplu, mi-e dor! Atat! Am visat pentru ca mi s-a facut un dor nebun de mine! De acea parte din mine care am uitat-o in toata aceasta agitatie din jurul meu, m-am uitat si incepe sa imi lipseasca! Astazi este liniste! Ieri a fost liniste! Si ies la suprafata ca o sirena! In miez de noapte, cantul sirenei imi ademeneste gandurile prea rigide, prea sarcastice, prea perfectioniste, prea reci, prea acide prea incrancenate...spre inecare! Iar in golul ramas danseaza o sirena jucausa, vesela, zvelta, dezinvolta, plina de bucurie si incredere. Relaxata, cu dorinte si vise!

Din abisul meu, in plina noapte, s-a grabit sa plece de langa mine acea parte din mine! Iar astazi, in pat, cu un laptop in brate, o alta, EU, zambeste implinita si multumita ca a inteles ca in lumea viselor ma intalnesc tot cu mine! Chiar daca iau diferite forme sau ma infatisez sub imaginea diversilor oameni care mi-au influentat destinul. Sunt tot eu! 

Ce licoare magica e cafeau asta!

martie 12, 2016

Între înger şi demon

Sau gânduri conştientizate


Îmi plac răvașele. Îmi place să primesc mesaje rulate și prinse cu bentițe colorate. Și de fiecare dată mesajele îți sunt parcă predestinate. Am avut momente când, la un timp distanță și evenimente total diferite, am primit același răvaș. Unul cu un mesaj de la Razboinicul Luminii, celălalt cu "Trust your intuition". Ultimul mesaj a fost despre despre încăpăţânare "Fii încăpățânat! Perseverența ta îți poate aduce ceea ce dorești!" 

O, Doamne! Sunt! Știu asta...și mai știu cât de greu este! și ce lupte interioare am cu mine însămi. Cum sunt între două lumi, între bine și rău, între rai și iad. Cum gândurile mele îmi generează emoții contradictorii! Cum sentimentele îmi direcționează pașii către o acțiune cu un rezultat pe care interiorul meu nu îl acceptă pe termen lung! Cum momentele în care gândurile îmi inundă creierul aduc în conștient amintirile și dorințele...și dorul...și regretul. Și doare, îmi pare rău... 

 Dar la ce bun?! Am luat decizia! La acel moment a fost cea mai bună decizie...algoritmul gând-emoție-acțiune era perfect. În consecință și rezultatul! Am somatizat cu toată ființă mea, cu întregul meu trup până să iau decizia. Astăzi este doar gândul și sentimentul ce rezultă direct... 

 De câteva zile echilibrul meu emoțional îmi este bântuit. Dincolo de puterea mea conștientă, ceva din abisul ființei mele, dintr-o zonă pe care nu o pot controla, răsar ca niște firicele de iarbă din pământul noroios, gânduri imagini. Le-am ignorat, le-am trimis la locul lor cu mesajul "mă lași? nu am nevoie de tine! Nu îmi ești necesar! Nu este momentul tău! Am luat o decizei, am pus un punct! GATA! Înțelege odată pentru totdeauna că am ajuns în" punctul mort". Pe mine m-a durut fizic gândul acesta! Pe mine m-ai chinuit până am luat decizia finală! Nu te vreau! Nu ai loc în viața mea! Nu! Nu! Nu!" 

Iar intuiția mea îmi spune că de undeva, din acest Univers, mă lovesc de unda gândului tău. Undeva acolo, într-un spațiu pe care nu îl pot accesa, mă învăluie gândul tău! Și emoția ta! 


Sunt încăpățânată! Și îmi mențin cu încrâncenare și ușoară detașare, cel puțin la nivel conștient, decizia! Știi care este partea bună, între aceste două lumi contradictorii? Că am conștientizat lupata mea interioară dintre un înger și un demon! Ha ha ha! te-am conștientizat și asta înseamnă că îmi va fi mai ușor! Nu te voi ingora sau trimite undeva în abisul meu. Te voi aduce la nivelul cel mai vizibil. Pentru că așa vei putea să îți deschizi aripile și să te transformi în înger, demon drag! 
  
 Și pentru această putere interioară de a te transforma, te iubesc, te ador și îmi este dor de mine! Zbor plăcut către Univers și fii una cu unda care te-a scos la lumină! Doar acolo te vei împlini! 
  
 "Nu mai sunt cum eram, m-ai blocat,/ Nu mă pot controla, e ciudat,/Și mă simt, imobilizat... "





octombrie 21, 2015

10

"Îmi amintesc de parcă lucrurile s-au întâmplat ieri. Şi anul acesta se împlinesc 4 ani...10 zile ... ciudat, pe 10.10 sunt născută. Ar trebui ca cifra 10 să îmi aducă noroc ... Şi mi-a adus, dacă mă privesc detaşat!10 zile în care am încercat să nu mă gândesc la rezultat. 10 zile în care scumpul meu copil a trecut prin momente grele pentru că era debuşeul meu nervos. “Sacul meu de box”.10 zile în care am refuzat să mă gândesc că aş putea primi veşti neplăcute.10 zile în care aşteptam în fiecare zi să fiu sunată şi să mi se comunice rezultatul.10 zile în care am fost plecată la un curs ce s-a ţinut la Mamaia şi îi mărturiseam dragei mele prietene Manuela, Manu cum îi spun eu, că “ştiu că analizele mele nu sunt în regulă.”

Dupa o pauza de aproape 2 ani, imi voi relua activitatea intrerupta. In toata aceasta perioada, un vis a devenit realitate. S-a implinit! Iar satisfactia este imensa. Intr-o postare viitoare, despre cartea mea "Ochi in ochi cu cancerul, cheia regasirii mele".



Cineva a aruncat zarurile destinului

 Gândurile îmi sunt vraiște, mintea încețoșată, privirea pierdută, iar sunetul vocii tale pe modul ”repeat” îmi răsună ca un ecou în ur...