24 de ore...

"Tot ce-i rau o sa treaca..." a devenit in ultimele 24 de ore un motto pentru mine. Ma simt lipsita de sensibilitate, de emotie...Ma simt goala din acest punct de vedere! Eu nu am fost asa...Eu nu sunt asa...Dar poate ca esenta mea a iesit la suprafata. Cine stie?

Exista momente in viata fiecaruia dintre noi cand parca ne reorganizam managementul. E ca intr-o situatie de criza economica...Ce comparatie stupida :). Sa iti compari viata cu o criza economica! Ceva in mecanismul meu nu mai este functional la capacitate maxima? Nu! Sunt doar realista si pragmatica. Am eliminat factorul care m-ar putea "deraia": emotia (sentimentalismul).

In ultimele 24 h m-am redescoperit. Hopul din fata mea m-a determinat sa "gandesc". Mititelul meu neuron...unic si singuratic, acum vrea sa demonstreze ca poate face fata tuturor vicisitudinilor la care este supus. Are o forta incredibila, este puternic, este un luptator, nu se lasa doborat cu una cu doua. Si lucreaza...analizeaza, scaneaza, cauta solutii, face strategii. Inca nu a ajuns in punctul in care sa identifice riscurile. Poate si pentru ca nu vrea sa fie niciun risc. Nu trebuie sa fie...

Obiectivul meu de a fi o "soacra acra", de a creste nepotii, de a-i educa perfectionand metoda "mama", de a se juca cu ei, de a le spune povesti adevarate, trebuie sa mi-l ating.Imi doresc atat de mult, incat nu ma poate invinge o nebuna celula care isi face de cap. Si nu o las sa creasca. Nu face parte din categoria "un rau necesar". E mica, am sa fiu o criminala pentru ca o voi ucide cu toate armele din dotare. Parte frumoasa este ca nu voi fi acuzata, vinovata de crima cu premeditare. Nicio instanta nu ma poate judeca, nu ma poate condamna. Nu voi ajunge sa fiu inchisa. Dimpotriva, voi fi libera sa fac tot ceea ce imi doresc cel mai mult: sa fiu o mama nonconformista; sa urmaresc cu al 3-lea ochi evolutia lui Iuli si sa il indrum; sa ma plimb; sa calatoresc; sa fiu activa in societate; sa fiu critica si mereu nemultumita; sa tind catre perfectiune in imperfectiunea mea. Si asta nu este tot...Sau poate ca ar trebui sa fie suficient?

Dar in toata aceasta libertate a mea, EU voi conta. Nu am sa ma mai las pe locul 2 sau mai jos in lista. EU voi deveni universul meu, EU voi fi o prioritate. Nu am sa mai renunt la mine pentru ceilalti. Polii s-au inversat, am devenit "+"...In polaritatea mea "-" = egoism, iar "+" = altruism. Trec dincolo de = egoismul si ii schimb semnul...

24h: am realizat ca sunt o femeie puternica, am incredere in mine si in capacitatile mele, ca sunt pragmatica, rationala. Ca am un mental echilibrat si bine ancorat. Ca vasul numit "Carmen" nu poate fi rasturnat de un val, indiferent de dimensiunea acestuia. Ca am toata energia pozitiva sa rup valul in doua. Sunt pregatita, cu toate panzele sus si vant in pupa, cu o aroganta si infatuare ceve de speriat, oricat de invaziv ar fi acest val. Nu imi pasa. E o provocare si iubesc provocarile.

"Nu-i nimic, toate trec, viata merge mai departe..." ador aceste versuri. "Astazi cad, maine iar ma ridic..."